Cheile Turzii din județul Cluj reprezintă unul din cele mai importante monumente ale naturii, care adăpostește de asemenea numeroase resturi de locuire umană din Paleolitic și chiar până în perioada modernă.
Atracția comunităților umane pentru zona menționată se datorează și numărului mare de resurse naturale care se află aici: roci naturale ce puteau fi folosite pentru realizarea uneltelor și armelor, izvoare cu apă sărată aflate în imediata proximitate a Cheilor Turzii; nisipuri ce conțin aur în râul Arieș (nu departe de Cheile Turzii), soluri bune pentru agricultură aflate la ieșirea din zonă; animale sălbatice ce puteau fi vânate, asigurând o parte din hrana necesară.

Măreția reliefului din chei a atras, de-a lungul timpului, numeroși vizitatori, unii din ei artiști plastici, fotografi, care au lăsat ca mărturii lucrări valoroase. Ne referim la pictura realizată de Henric Trenk, reprezentând intrarea în Cheile Turzii, aflată în colecția Muzeului Brukenthal din Sibiu, sau la gravurile datorate lui L. Rohbock, 1856.
Investigarea arheologică a zonei Cheilor Turzii se leagă de sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Cele mai interesante lucrări se datorează lui Nicolae Vlassa (1966-1971), urmate de cele desfășurate de Gh. Lazarovici între 1994-1995, reluate apoi din 2003 și continuate în 2004, 2005, 2010, 2013, 2015, 2016 și 2017.