Istoria filosofiei a fost, după caz, o succesiune tragică sau comică de remedii pentru neliniștea umană. O seamă de gânditori, de la Spinoza la Berdiaev, au pus în discuție subiectele care ne-au preocupat mereu: cum să fim fericiți, cum să fim buni, cum să fim iubiți și cum să trăim într-o lume a schimbării și a pierderii. Dar de ce n-ar fi posibil să învățăm mai multe de la pisici — animalele care ne-au aprins cel mai mult imaginația — decât de la marii gânditori ai lumii?

Profesor de filosofie la Oxford, Harvard, Yale și London School of Economics, John Gray argumentează că felul de a trăi al pisicilor, unul neîmpovărat de angoasă și de conștiința de sine, întruchipează răspunsurile la marile întrebări despre iubire și atașament, mortalitate, moralitate și Sine. Faceți cunoștință cu pisica de casă a lui Montaigne sau cu Mèo, supraviețuitorul Războiului din Vietnam!

Gray ne propune o viață fără iluzii și deziluzii, arătându-ne cum putem face față atât crizelor, cât și transformărilor și cum ne putem adapta, așa cum au făcut-o dintotdeauna pisicile, unei lumi într-o perpetuă schimbare.

„Lectura perrrfectă: zgârie, hâsâie și în cele din urmă toarce mulțumită la tine în poală.“ - Will Self

„Un amestec minunat de frivolitate și profunzime, intransigență și duioșie, umor și compasiune.“ - The Telegraph

„John Gray a fost mereu un critic acerb al dogmelor. În această aparent jucăușă explorare a ceea ce pisicile ar putea să-i învețe pe oameni, demontează cu abilitate prejudecățile care îi împiedică să se bucure de clipă.“ - The New York Times

„Iubitorii de pisici vor savura celebrarea mitologiei feline, de la pisicile venerate din Egiptul antic la pisicile domestice de azi, în timp ce fanii unui Gray mai caustic se vor delecta cu referirile la cultele nemuririi, Hobbes, gulaguri și așa mai departe.“ - The Washington Post