Zgomotele familiare ale orasului, mirosurile de mancare, gaz de esapament, cauciuc ars, ape uzate, canalizare, pomi infloriti, cate o unda de parfum delicat, care disparea intr-o clipa lasand doar o impresie evanescenta, o multitudine de imagini, instantanee care ramaneau pe retina doar cateva secunde, fiind impinse in haul uitarii de altele mai noi, procesul repetandu-se pana cand intalnea un fundal inedit pe care se proiectau siluete, chipuri, umbre, insufletind pentru moment acest decor mereu schimbator.

Daca sufletul unui oras sunt locuitorii sai, atunci sufletul amintirilor noastre sunt oamenii pe care i-am intalnit. I se parea ca multe dintre amintirile sale erau asemenea peisajelor urbane ale unei metropole pustii: agreabile la prima vedere, dar lipsite de profunzime, lipsindu-le emotia si caldura unei prezente umane.