Draga Cititorule!
Imi doresc ca aceasta poveste sa te arunce dincolo! In spatiile verzi ale personajului Alice, in misterul Necunoscutului fermecator, in randuri scrijelite doar pentru a demostra ca povestea primei parti se adevereste!
Dragostea ramane acelasi sentiment unic, iar iubirea singurul cuvant care infaptuieste Universul cunoasterii si nu numai.
Cat aveti timp – iubiti-va! Cat nu... macar incercati. Asa am inteles eu iubirea. Ea trebuie traita, mintita si jucata aproape in toate rolurile pentru a descoperi cu adevarat tainele ei.
Nimic nu este simplu, nici macar sa suferi, cu atat mai mult sa iubesti.
Am scris cartile acestea, nu pentru mine, ci pentru tine, in speranta ca vei reusi sa citesti si dincolo de cuvinte. Le-am scris reusind astfel sa dau nastere unei povesti, pe care eu deja o aveam tiparita undeva, in minte. Iar timpul, prielnic mie si judecatii mele m-a ajutat sa demonstrez ce poate face iubirea din noi. Cum poate fi traita si daca exista cu adevarat bariere intre noi si acest sentiment teribil de puternic.
- Alexandra

Fragment din cartea: Necunoscutul - Partea 2 - Alexandra Gheorghe

Am tacut si am considerat ca este mai bine asa, sa lasam lucrurile nespuse, asemeni unor ganduri ce se pierd in intuneric. Probabil vorbe ar fi fost destule dar le insiruiam degeaba.

Tacerea este intotdeauna si o cale spre meditare, spre cunoasterea de sine, spre un paradis doar al tau- unic.
Asadar, am considerat de comun acord sa ne parasim, iar fiecare sa isi parcurga drumul vietii. As fi putut sa fiu mai buna cu el si sa ii impartasesc durerile sau poate macar sa ii ofer inca o noapte de amor, asa cum isi dorea. Sa ma las cuprinsa de bratele lui, indecent, doar pentru a-l multumi. Oare ar fi fost de-ajuns?
Simteam nevoia sa ma eliberez si sa gust placerile ascunse ale trupului. Simteam nevoia sa fiu mangaiata si trimisa in extaz de un oarecare. Dar cu Cristi ar fi fost complicat, durerea lui m-ar fi durut si pe mine, iar placerile trupesti ar fi fost transformate si incatusate.
-Mi-ar placea sa te mai vad dezbracata! imi spune el, in timp ce il conduceam catre gara.
Nu stiam ce sa ii raspund si astfel am scos fortat cuvintele.
- Daca m-ai vedea dezbracata, ce mi-ai face?
-Hmm, probabil ce nu ti-am facut niciodata indeajuns. Probabil as recupera ce am pierdut atunci cand am fost impreuna. Mi-as dori sa te fac sa strigi de placere si sa uiti de tot. Sa te “iubesc” cum nu am avut timp, nu am stiut sau nu am reusit inainte, cum nu te “iubeste” el si n-o sa te “iubeasca” nimeni niciodata….
-Cristi!!
-Da, stiu, te doare
-Vine trenul! ii spun eu, privind in departare.
-Vine, da… iarasi vine si iarasi mi te fura.Urasc acest infinit, urasc timpul, urasc sa mai gandesc, Alice. Ramai cu bine. Sa fii fericita!
-Cristi,.mi-as dori sa te pot face sa uiti tot.
-Nu vreau! Nu vreau sa te uit! Vreau sa imi ramai singura amintire. Cu tine in gand vreau sa mor…