„Povești și contrapovești asemeni curbelor și contracurbelor acoperișurilor de olane smălțuite din vechiul Kitai: o Chină încremenită în timp și totuși de o surprinzătoare actualitate; mari puteri prinse în iureșul furiei lor acaparatoare; un ritm halucinant al trăirii, față în față cu formula infinitului, a timpului fără timp; o insulă imaginară – incredibilă și livrescă geografie a «punerii în abis». Pe scurt, un haos sau aparența unui haos bine temperat, bogat în de toate: de la clișee la imagini de o tulburătoare originalitate; de la basme de adormit copiii la datul istoric riguros; de la clasice peisaje de stampă la scenele de gen ale «micilor maeștri»; de la armoniul sacru, din care picură ca «o ploaie de note ce curge de jos în sus» «aritmetica lui Bach», la trivialul acordeon diatonic improvizând un «Bach cu ochii oblici»; de la împăratul dragon Mu Xi la nuanțele negrului perfect din Baël; de la femeia cu numele tuturor florilor la ex‑iezuitul căruia îi e dat să împlinească enigma Sfinxului oedipian…”

Rodica Baconsky