Înghit un nod în gât și n-am tăria să nu mă întreb dacă situația în care mă găsesc nu cumva e o formă de blestem cu față umană ? Punctul de plecare al unei povești cu balauri ce se calcă în picioare? O dovadă a su iș ului meu prins detensionat, cu garda franjuri ?

Ce-o fi , o fi, nu mai contează, am ajuns răstignit pe un scaun îmbâcsit de alți nefericiți de-a lungul anilor, un grăunte dependent de autoritățile statului. Înghit alt nod, îmi schimb centrul de greutate de pe-o fesă pe alta. Nu pot crede că numai acum o oră eram convins că, în sfârșit, am înțeles ce înseamnă să- l fi prins pe Dumnezeu de picior, că mă simțeam în al nouălea cer la mine acasă, încrezător în galaxii și în concetățenii alături de care împart praful din aer, căile de comunicare…

Victor Nichifor s-a născut în 1970 la Cluj. A debutat cu volumul de poezii Aigess (Eminescu, 1997), urmat de Ferestre 98 – volum colectiv (Aristrac, 1998), Epoca Lu (Paralela 45, 2005) și IMPORTANT (Paralela 45, 2007 ). De asemenea, a publicat în mai multe reviste literare: România Literară, Cuvântul, Luceafărul, Vatra etc. Din 2002 trăiește în Statele Unite.