"Demult, foarte demult, traia un rege renumit in tara pentru intelepciunea sa. Stia totul, ca si cum cineva i-ar fi adus prin aer cele mai tainice vesti. Acest rege avea insa un obicei foarte ciudat: la pranz, dupa ce mesenii terminau masa si se ratrageau, un slujitor de incredere ii aducea un castron bine acoperit cu un capac, in asa fel incat sa nu se stie ce se afla inauntru. Regele nu lua capacul de pe castron si nu mananca decat dupa ce ramanea singur...." (Sarpele alb)