Cele zece povestiri ale acestei cărți se situează la granița imperceptibilă dintre viață și moarte, vis și realitate, amintire și vedenie. Personajele lor trăiesc prietenia, iubirea, suferința bolii, a despărțirii sau a doliului cu o tulburătoare acceptare însoțită de premoniții și de mesaje criptice. Iubiri, semne și minuni dintr-un nevăzut magic rup vălul realității pătrunzând pe neașteptate în miezul vieții. Mișcându-se cu grație în spațiu – București, Oradea, Stockholm, New York, Barcelona – și în timp – din anii ’50 până în zilele noastre –, misterioasa autoare pasionată de arhitectură Kaya de Vos construiește lumi după lumi în căutarea unui spațiu armonios și ocrotitor al fericirii la care visează, împreună cu ea, orice cititor.

„Îmi place să ascult. Poveștile pe care le aud se înregistrează undeva, în capul meu, și rămân să doarmă acolo ani de-a rândul. Apoi, cândva, încep să dea semne că vor să iasă din nou la lumină. Le visez, mă persecută. Vor să fie scrise. Așa s-a petrecut în 2020. Aveam proiecte în lucru, aveam șantiere de urmărit, apoi, deodată, totul s-a oprit. Pentru mine, asta a însemnat un răgaz neașteptat în care am putut să mă așez și să scriu. Oricât de puțin. În fiecare zi trebuia să pun pe hârtie măcar un dialog, un portret al vreunui personaj, o scenă simplă dacă nu mai mult. Așa s-a construit această carte cu povestiri stranii, ale căror înțelesuri ambigue rămân să fie descifrate de cititor după puterea lui, cu speranțele și visele lui, cu optimismul și negurile lui. Dar așa se face că povestirile vor arăta, pentru fiecare, altfel.“ — KAYA DE VOS