"Suntem, în aceeași măsură, oameni și personaje. Personaje pe care, de multe ori, noi le inventăm, dar pe care Regizorul Sublim e condamnat să le așeze pe platoul Cosmosului, cum cere ordinea firească a pluralului inefabil al cuvântului „Echilibru”. Umanitatea s-a contrazis de multe ori pe ea însăși. Au existat și există războaie în care oamenii au pierdut și personajele au învins. Există însă o ritualizare a succesului etern care îl face pe Om să reînvie de câte ori personajul din el îl cheamă către moartea eternă. O moarte falsă. Omul este carne ruptă din pâinea Universului și bea seva strugurilor crescuți în via lui Elias Artista. El este Creatorul și, mai ales, Recreatorul."
Andrei Dicu

"Nu am căderea de a judeca valoarea literară a demersului său. Nimeni dintre contemporani nu ar trebui să o aibă. Măcar şi din cauza neşansei de a ne fi contemporani unii altora şi ca urmare a neputinţei de a ne evalua exhaustiv. Am simţit însă spumoasa dar, paradoxal, adunata risipă de informaţie culturală, filosofică şi iniţiatică. Noi nu căutăm perfecţi­unea, ci perfecţionarea. Perfecţiunea în raport cu un sistem de referinţă poate deveni imperfecţiune în raport cu altul. Dar indiferent cum, ideea de perfec­ţiune pune o limită absolută. Ceva peste care nu se poate trece. Ceva care încremeneşte. Perfecţionarea este un proces în mişcare continuă, aproape fără sfârşit, care scapă de limitarea pusă de perfecţiune, devenind mai aproape de imperfecţiunea omenescului. Aşadar, se poate specula că perfecţiunea este a lui Dumnezeu, de neatins, perfecţionarea poate fi trăită, deci poate fi a Omului. Putem alege ca fiecare dintre noi să fie acel Om. Andrei Dicu a ales."
Stelian Nistor, Suveranul Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România