„Lumea trivialității a căpătat în Invitație la eșafod dimensiunile totalitarismului care s-a înarmat cu instrumente de tortură rafinate și cu un aparat represiv. Pentru prima și ultima dată în creația lui Nabokov, se instalează aici un faliment al stilului: Cincinnatus bîiguie, se-ncurcă în vorbe, lumea lunecă prin fața ochilor lui de muritor, apare bîlbîiala... Această lume de cuvinte schilodite devine în Invitație la eșafod singurul mod prin care se poate exprima omul deasupra căruia stă să cadă securea...” (Viktor Erofeev)

„Nabokov a descoperit un univers nou și pentru asta trebuie să-i fim cu toții recunoscători.” (Ivan Bunin)

„Cărțile lui Vladimir Nabokov ocupă pe rafturile bibliotecii mele cam un metru și jumătate din spațiu, singurul care îl întrece fiind Shakespeare… Pentru mine, Nabokov este cel mai important romancier al secolului XX.” (Martin Amis)