În acest volum, acțiunea se centrează pe perioada în care Leonardo da Vinci se află în orașul Milano, sub patronajul ducelui Ludovico Sforza. Naratorul, Giovanni Beltraffio, un tânăr pictor care studiază alături de Leonardo, devine martor al conflictului interior al maestrului său între tradiția medievală și renașterea umanistă.

Romanul abordează teme precum:

Conflictul între religie și știință: Leonardo caută să înțeleagă și să explice fenomenele naturale prin rațiune, punându-și adesea în discuție dogmele religioase ale vremii.

Reînvierea valorilor antichității: Interesul lui Leonardo pentru studiul corpului uman și al naturii reflectă dorința de a redescoperi cunoștințele și estetica Greciei și Romei antice.

Tensiunile între artă și poezie: Un episod semnificativ din roman este disputa dintre Leonardo și poetul Giudotto Prescinari, care susține superioritatea poeziei față de pictură. Această dispută subliniază viziunea lui Leonardo despre artă ca mijloc de cunoaștere și exprimare a adevărului.

Stilul narativ al lui Merejkovski este caracterizat printr-o proză densă și poetică, plină de simboluri și imagini vizuale, care reflectă complexitatea gândirii lui Leonardo și a contextului istoric în care trăia.

Volumul II al trilogiei oferă o perspectivă profundă asupra procesului creativ al lui Leonardo da Vinci și asupra dilemelor filosofice și artistice cu care se confrunta, fiind o lectură esențială pentru cei interesați de Renaștere, de istoria artei și de literatura simbolistă rusă.