Fericitul Pavel, cel care ne-a adunat pe toţi împreună, care a luminat lumea, el însuşi cândva, în timpul chemării sale, a orbit. însă orbirea sa a adus lumii lumină. Fiindcă nu vedea bine, Dumnezeu l-a orbit în mod desăvârşit, încât să-şi recapete văzul, în aşa mod, încât să-i fie de folos. Astfel, Dumnezeu i-a dat o dovadă a puterii Sale, dar a preînchipuit, în acelaşi timp, pătimirea sa şi câte trebuiau să se întâmple; l-a învăţat modul răspândirii Evangheliei, dar şi cum trebuie să-L urmeze pretutindeni, îndepărtând din sine toate. Din acest motiv, Pavel însuşi spunea: „Cel care dintre voi crede că este înţelept, să fie nebun, ca să poată fi astfel înţelept” (I Cor. 3, 18).(Aşadar, nu este cu putinţă să vadă cineva bine, dacă mai întâi nu este orbit în mod desăvârşit, şi dacă nu îndepărtează gândurile care-l tulbură şi nu se dăruieşte întru totul pentru credinţă.

Sfântul Ioan Gură de Aur
A patra cuvântare encomiastică, 1