Intr-o viziune realist-magica, Serban Alexandru construieste in acest volum o ampla si complexa mitologie a Brailei. Intr-o montura stilistica de mare expresivitate si reunind formule literare diverse, de la romanul picaresc la cel poetic, este si o critica, pe alocuri cu accente de pamflet, a istoriei, a mitologiei si religiei, a politicii si culturii. Un inger, un ciine, o imagine impune, intr-o tonalitate tragicomica, mesajul unei morale superioare, punct de plecare pentru un nou umanism.

„Un scriitor nu face nimic altceva decit sa recupereze, cum sustine Camus, cele doua sau trei imagini simple si mari spre care s-a deschis inima prima data. Ce face el scriind – o spune Wittgenstein – este similar cu ce face copilul care pretinde a conduce o masina nemiscata stind doar pe scaunul soferului si manevrind volanul. Valoarea unei carti sta in calitatea unui suflet – ce transcende realul, transformind pentru totdeauna existenta intr-un pur sentiment al existentei – si ea, cartea, se incheie atunci cind el, sufletul, a epuizat suma posibilitatilor sale.” (Serban Alexandru)