Romanul Rostul unei vieți este dominat de dialogul sincer și fără teamă al unor rațiuni responsabile. Asistând la acest dialog, în calitate de cititor, nu te construiești spiritual, ci te descoperi ca spirit propriu. Când rațiunile se smeresc în fața propriilor neputințe de a argumenta existența spiritului ca om în creație, ele reușesc să se salveze prin intuiția purtătoare de adevăr. Multiplul rațiunii devine suportul intuiției Unului, a unicului adevăr propriu. Tristețea născută din neputința omului de a raționa viața în creație trebuie schimbată cu bucuria de a renaște pe cont propriu în mod intuitiv.