Aparitia lui Virgil Mazilescu in spatiul poetic romanesc produce efecte semnificative pe doua paliere: pe de o parte, prin extensia onirismului (fiind cunoscuta apartenenta poetului la grupul oniric, alaturi de Leonid Dimov, Dumitru Tepeneag, Emil Brumaru, Virgil Mazilescu, Florin Puca, Iulian Neacsu), iar pe de alta parte, prin acea intersectie dintre ecourile suprarealismului si deschiderea spre o formula originala, cu un lirism ce se defineste prin esenta si miniatural, prin reverii si aglutinari ale realului. Poeziile lui Mazilescu se citesc prin decriptarea imaginilor si mai putin prin analiza textuala.