Volumul de fata surprinde sensibilitatea polimorfa si polifonica a poetului, manifestata (asa cum au observat si criticii) in registrul liric propriu-zis sau in cel pamfletar, ironic sau chiar sarcastic, in tonalitatea mesianica, in limbajul Iudic (plin de sfintenie si frumusete, precum il defineste Johan Huizinga) al copiilor, in formulele elegiace si sentimental-litanice care sugereaza disparitia vetrelor, a oamenilor vrednici care le-au populat, a sacrului, virtutilor si valorilor perene.