Patriarhii Romaniei. Sase oameni si arhipastori care au pus Biserica neamului nostru in mijlocul evenimentelor hotaratoare pentru tara

Ridicarea Bisericii noastre strămoșești la cel mai înalt rang de organizarea unei Biserici autocefale reprezintă un act împlinit prin voia lui Dumnezeu. Este răsplată și recunoaștere a locului și rolului ei sfânt și sfințitor în istoria poporului nostru, care ne-a însuflețit să luptăm împotriva tuturor vicisitudinilor, până când am realizat idealul sfânt de unitate națională și bisericească. Da! Biserica străbună ne-a călăuzit și ne-a unit, ea a deșteptat în noi dorința de unitate și a menținut acest dor secole de-a rândul. Tot ea ne-a dat putere să suferim nenumărate răstigniri, cu necurmata nădejde în bucuria Învierii.
Pentru că a avut în frunte întâistătători vrednici și statornici, Patriarhia Română a străbătut vremuri tulburi și nu doar a rezistat, ci a și pus umărul la propășirea neamului nostru ca stâlp și temelie a adevărului, după cuvintele Apostolului Pavel (cf. 1 Timotei 3, 15). Cei cinci patriarhi români trecuți la cele veșnice și actualul întâistătător s-au dăruit total slujirii lui Dumnezeu și poporului dreptcredincios, ca o confirmare că așezarea lor în fruntea Bisericii de către Sfântul Sinod s-a făcut de fapt printr-o autoritate mai înaltă: prin voia divină.
Cine au fost așadar cei chemați la slujirea Bisericii și cum am caracteriza, pe scurt, anii de păstorire și amprenta lor asupra țării și poporului român dreptcredincios? Iată-i, acum și aici, în fața dumneavoastră, în evocarea plină de recunoștință și prețuire a actualului lor urmaș, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Preot Cornel ENACHE – Radio TRINITAS