Sase marturisitori ai lui Hristos si rugatori ai poporului roman. Cuvantari la proclamarea canonizarii lor

Șase mărturisitori ai lui Hristos și rugători ai poporului român. Cuvântări la proclamarea canonizării lor (2025)

Substantivul sfințenie şi adjectivul sfânt, precum şi verbul a sfinți alcătuiesc limbajul cel mai specific şi mai popular al Bisericii creştine, în general, şi al Bisericii Ortodoxe, în special. Într-un sens general, totul este sfânt în Sfânta Biserică, în Una Sancta, sau totul trebuie sfințit: spirit şi materie, oameni şi activități; timp şi veşnicie, casă şi cosmos.

Cu toate acestea, când întrebăm ce este sfințenia în sine, este greu de găsit o definiție simplă. Sfințenia este lăudată, cântată, dorită, uneori percepută existențial, dar definirea ei conceptuală rămâne totuşi o dificultate, pentru că ea poate fi descrisă în manifestările ei, în rodirile ei, dar nu poate fi definită în esența ei.

Sfințenia se manifestă în lumea aceasta, în creația lui Dumnezeu, dar nu este din lumea aceasta; sfințenia este Însuşi Dumnezeu prezent în lume, dar nu din lume. De aceea tot ce apare ca sfânt sau ca sfințenie în lumea aceasta îşi are izvorul unic în Dumnezeu, singur sfânt în Sine şi prin Sine.