Cardinalul. Arhiereul Iuliu Hossu, simbol al Marii Uniri din 1918. Scenariu cinematografic literar pentru filmul istoric biografic omonim. De la viata la film cu o suita de evocari, marturii si confesiuni

Ediție apărută sub egida Fundației Transilvania Leaders în Anul „Cardinal Iuliu Hossu” (2025)

Imnul „Laudă Arhiereului Iuliu Hossu”, pe versuri de Adrian Popescu

Cuvinte însoțitoare: Ioan-Aurel Pop, Ana Blandiana, Gelu Hossu, Ruxandra Cesereanu, Adrian Cioroianu, Ovidiu Ghitta, Lucian Turcu, Valer Hossu, Petronela Negoșanu, Emil Boșca-Mălin, Ioana-Mihaela Bonda, Sergiu Soica

Interviuri și cronici despre film de Ioana Diaconescu, Dana Duma, Claudiu Târziu, Emilia Chebac, Ioan-Pavel Azap, Mircea Morariu, Viorel Ilișoi.

Ediție concepută de Vasile George Dâncu și Alina Hucai

Fericitul Episcop IULIU HOSSU, Doctor în Filosofie și Teologie, primul Cardinal al neamului românesc, Martir pentru credință, beatificat de Papa Francisc pe 2 iunie 2019, la Blaj: „Veșnicia mi-a dat și mie paharul bucuriei. Sunt recunoscător lui Dumnezeu și neamului! Azi, de aici, din locul de singurătate, binecuvânt pe toți cei din viață, participanți la Marele Act din 1918, pe nepoții și strănepoții lor; binecuvânt satele și orașele iertând greșiților și nevoind să supăr pe nimeni nici în vis. Dumnezeu să-i împărtășească pe toți din jertfa milei și laudei!”

NOTA EDITORULUI

Scenariul cinematografic literar transformat în carte este o specie literară relativ recentă, încă în formare în privința soluțiilor de editare alese. Până în prezent, în literatura română avem prea puține exemple precedente: Kontinental 25 al lui Radu Jude, Matca, imprint Curtea Veche Publishing; Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor și Totul e prea departe de Emanuel Pârvu, Editura Școala Ardeleană; Capul de zimbru după Vasile Voiculescu, al lui Lucian Pintilie, publicat pe LiterNet.

Astfel, pe de o parte, observăm cum scenariul ca operă literară migrează spre o altă zonă artistică, devenind obiect de interes comun, din acest moment, atât pentru publicul de cinema, cât și pentru cititorii de teatru, de literatură, în general; pe de altă parte, apare un proces foarte interesant, acesta întorcându-se, așa cum se întâmplă și în cazul fratelui mai mare, teatrul, la obârșia sa, acolo de unde a pornit, mai precis la cuvânt – doar că la cuvântul scris – știm că primele forme teatrale s-au manifestat sub forma expresiilor artistice orale spontane sau organizate (dansuri, ritualuri religioase, serbări în cinstea zeilor, regilor, eroilor etc.), cele mai vechi moduri prin care oamenii au explorat condiția umană, emoțiile, gândurile, acțiunile, relațiile, raporturile cu ceilalți oameni din comunitate ori cu entități superioare etc.

Toate operele literare create pentru a fi reprezentate pe scenă fac parte din genul dramatic, cu cele patru specii ale sale, fiecare având caracteristici proprii, care au evoluat de-a lungul istoriei literaturii (tragedia, comedia, drama, tragicomedia), și se remarcă printr-o structură specifică, menită să faciliteze reprezentarea în cadrul spectacolului, identificabile prin elementele fundamentale: actele, scenele, dialogul, monologul, indicațiile scenice (didascaliile). Specie modernă, scenariul literar destinat punerii în scenă la scală cinematografică preia, continuă, dar și dezvoltă, totodată, aceste pattern-uri, fiind structurat în secvențe (scene) însoțite de didascalii (esențiale pentru descrierea personajelor, cadrului și acțiunii) și replici (dialoguri și monologuri) ale personajelor.