"În mod strategic, omagial şi simbolic, volumul este gândit ca un “iconostas” cu trei segmente legate între ele: în prima parte, Ovidiu Ghitta izbuteşte un documentar al zilei de 1 decembrie 1918, avându-l în centru pe episcopul Iuliu Hossu; în partea de mijloc analizez memoriile de detenţie şi domiciliu obligatoriu ale cardinalului; iar în a treia parte Gelu Hossu narează jurnalistic ultimele zile din viața lui Iuliu Hossu şi avatarurile legate de înhumare, deshumare, reînhumare. Acestor trei segmente li se adaugă mărturia regizorului Nicolae Mărgineanu despre cum a realizat filmul Cardinalul, pornind de la viața episcopului Iuliu Hossu. Cititorul are astfel la dispoziție patru modalități de percepție și interpretare a vieții și activității religioase (şi nu numai) a lui Iuliu Hossu, precum şi mai multe etape din cronologia vieții (şi morții) acestuia. Instrumentarul istoric, literar şi jurnalistic, precum şi cel filmic este gândit să ofere o imagine minuțioasă, dar şi una de sinteză a uneia dintre cele mai luminoase, dăruitoare şi emblematice figuri a greco-catolicismului românesc (alături de aceea a lui Inochentie Micu-Klein)."

Ruxandra Cesereanu

Iuliu Hossu (31 ianuarie 1885, Milas, comitatul Cluj - 28 mai 1970, Bucureşti) a fost primul cardinal greco-catolic român. Şi-a definitivat studiile teologice la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. A activat ca preot militar în Primul Război Mondial (1914-1917). A fost numit episcop de Gherla (1917-1930), apoi de Cluj-Gherla (1930-1970). A fost cel care, din însărcinarea Marelui Sfat Național Român, la 1 decembrie 1918, a citit proclamația de unire a Transilvaniei cu Regatul României, în fața mulțimilor adunate la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. A fost senator de drept în Parlamentul României şi membru de onoare (din 1945) al Academiei Române. A fost arestat de autorităţile comuniste în 1948 (odată cu scoaterea abuzivă în afara legii a Bisericii Greco-Catolice) şi condamnat la detenţie şi domiciliu obligatoriu, cumulând 22 de ani de prizonierat politic, până la moarte, în 1970.

Este primul cardinal al românilor, creat in pectore de papa Paul al VI-lea, în 1969. A fost beatificat la 2 iunie 2019 (pe Câmpia Libertății de la Blaj, de către papa Francisc), împreună cu ceilalți șase episcopi greco-catolici (Ioan Suciu, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu) pieriti în închisorile comuniste.