Halele Alzheimer

Poezia sa este succintă, se concentrează în jurul unei imagini care se vrea revelatoare, a unei scene care surprinde, a unei alăturări de cuvinte neobişnuită. Nu are nevoie de multe vorbe. Deşi, ca vârstă, aparţine uneia din promoţiile care urmează optzeciştilor, care în cvasi totalitatea cazurilor cultivă o poezie asemănătoare ca manieră, o poezie care abundă în cuvinte, poezia lui Liviu Gaşpar merge în sensul opus, spre esenţializare, spre texte de maximă concentrare.
Uneori poezia lui Liviu Gaşpar dă impresia de rarefiere – distanţa între cuvinte e amplificată în mod deliberat; alteori cuvintele se aglutinează în consemnare a unei senzaţii, a unei imagini cu efectul unor fulguraţii surprinzătoare. Am putea spune că este vorba de un minimalism expresiv…
Constantin PRICOP

Discipol al profesorului Romanescu, autorul, medic psihiatru născut la Dorohoi şi plecat de decenii în Ţările de Jos, a înţeles demult cât de importantă este sondarea lumilor sublunare ale subconştientului, un teritoriu unde raţiunea ştiinţifică dă greş. Iar poezia, care înseamnă, între altele, şi o rodnică intrare în transă, în lumile eterate ale metaforei, poate fi un instrument eficient de a detecta zvonul plăpând al Ţării de Sus, unde domnesc imaginaţia, fantasma şi intuiţia. O lume aparent iraţională unde, dacă ai noroc, înveţi cum să asamblezi necunoscutul, cum să devii un croitor de îngeri. Poate aşa scapi din halele apăsătoare ale cotidianului mercantil, ştergător de identitate şi memorie, şi ajungi să te alinte mătăsos şi foşnitor, din când în când, câte o aripă îngerească. Precum următoarele cuvinte-neuroni alese din reţeaua de 4191 de cuvinte, celule poetice înlănţuite în această carte:

întins pe masă
îngerul îşi coase rana
pentru o clipă
i-am văzut căptuşeala…

Florin CÎNTIC