Vedere de sub clopot

Cu preocuparea sa constantă pentru universul inepuizabil al familiei, al copilăriei şi al personajelor care roiesc în jurul ei, poezia lui Cătălin-Mihai Ştefan pare să se dezvolte în descendenţa lui Cristian Popescu. Dar filiaţia autorului Artei Popescu este parţială, fiindcă ceea ce trădează textele cuprinse în această antologie este activitatea remarcabilă de „amintirolog“ din specia lui Mircea Ivănescu. Dar, spre deosebire de creatorul lui Mopete, amintirile din epoca de aur strânse în poezia lui Cătălin-Mihai Ştefan se derulează într-un montaj aproape cinematografic. Atmosfera de care mi-au adus aminte poemele din Vedere de sub clopot este cea din Arizona Dream al lui Kusturica. În acest cinema rulează poezia provinciei, în care tristeţea şi tragedia sunt prezente sub un strat de umor şi de straniu, izvorâte firesc din materialul nostalgiei şi al trecutului pe cât de îndepărtat, pe atât de prezent.
Cezar GHEORGHE

Cartea de față prezintă mai multe intrări și ieșiri din această atmosferă de poveste. Experiența proprie trecută prin filtrul deformator al timpului creionează o mitologie personală. Prezentul e cel care resemantizează trecutul, conferindu-i o identitate ce parcă scapă înțele­sului liniar al existenței. Nu știu dacă autorul a încercat o dispunere cronologică a „faptelor” rememorate, dar impresia mea este că diversele vârste se recompun spon­tan în concordanță cu acel flux al memoriei indiferent de locul pe care sunt situate în mod obiectiv pe axa timpului.
Șerban AXINTE