Legendele Raraului

George Bodea, fără să afişeze aerele superioare ale unor doctcultişti contemporani, rătăceşte, aproape cu umilinţă mistică, printre răzlogii unor întrebări, îngenunchind, cu neostenită, mult repetată evlavie, în faţa sfintelor scripturi româneşti (Dimitrie Cantemir, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran etc.), pentru a fixa şi repere, şi contururi. Iar rătăcirea aceasta pelerinică a prins durată, a devenit carte, întreg, operă, o operă creată fără premeditare, adică în modul cel natural, cel al nevoii de a atenţiona asupra curgerii clipelor.

Ion DRĂGUŞANUL

L-am admirat şi l-am preţuit, văzând în el un intelectual de anvergură şi, în acelaşi timp, de o impresionantă modestie. Textele sale (versuri, proză ori critică literară) sunt ale unui intelectual rafinat aflat mereu în căutarea unei expresii care să-1 reprezinte şi să-i retină atenţia cititorului. Se remarcă în textele lui G. Bodea nu numai o judecată echilibrată, ci şi o concizie a exprimării de o remarcabilă eleganţă. A înghiţit rafturi întregi de cărţi şi a scris, ca un bu­covinean ce se respectă, cumpănit, cu slovă bine gândită, mereu sine ira et studio.

Ioan ŢICALO