Valsul apei pe uscat

Am spus-o de cum am văzut în fata ochilor
prăpastia care se deschidea în mine, iar în interiorul ei
stătea atârnat un firicel de ată
in vânzoleala unui milion de andrele din care numai una
putea împleti plasa în care sã mã arunc,

mult mai târziu mi-am dat seama
că buzele mele se miscau fărã voia mea
Înaintea somnului din care nu stiam
dacă mã voi mai trezi,
cineva se ivea în mine si mã salva
desi prin preajmã nu părea a fi moartea
ci mai curând mici pericole din care ea se putea isca
aça cum peste straturile de salatã seceta,

acum fac acest lucru cu speranta in care stau ascunse
toate zilele mele fericite ratate până acum,
si mi-ar fi de ajuns doar una
pe care as sti sã o înmultesc
sau sã mi-o fac haină pe care sã nu o mai dezbrac
niciodată.