De la o vreme, s-a încetăţenit afirmaţia că este o pagubă pentru cultura noastră faptul că Mircea Vulcănescu nu şi-a continuat cercetările şi nu şi-a redactat lucrările de filosofie, de teologie, de sociologie, de economie etc., preferând să se „risipească” în hăţişul administraţiei de stat, ca director al Vămilor şi apoi ca subsecretar de stat în Ministerul Finanţelor. Dar, precum se ştie, istoria nu lucrează cu „ce-ar fi fost dacă…” În cazul acesta, nu ştiu dacă am fi avut un alt filosof, un alt teolog etc., ceea ce ştiu sigur e că n-am fi avut icoana desăvârşită a omului de stat, pe care a lăsat-o Mircea Vulcănescu în urma sa; şi care nu este deloc mai puţin decât ceea ce a lăsat în ordinea teoretică. Nu pentru că României i-ar fi lipsit dintotdeauna întruchiparea adevăratului om de stat, ci pentru că modernitatea a văzut diluându-se până aproape de dispariţie chipul acestuia în folosul dilatării tumorale a imaginii politicianului.

Dora Mezdrea