Exista concepte care se lasa usor inchise in definitii, in vreme ce altele se sustrag continuu oricarei incercari de sistematizare definitiva. Lucrarea Posesia. O scurta istorie intelectuala abordeaza unul dintre cele mai speculative si fermecatoare areale de cunoastere juridica. Intr-adevar, posesia apartine, fara rest, celei de-a doua categorii. In coordonata lui a avea, este o necesitate umana primara. Din unghiul instinctului, exprima nevoia de excludere a celorlalti. Pentru drept, chiar prototipul proprietatii limitate la fapt. Aproape ca nu exista domeniu al mintii in care o anumita idee a posesiei sa nu-si fi aratat valoarea si importanta.
Si totusi, ce este posesia? Aceasta este intrebarea care traverseaza lucrarea Posesia. O scurta istorie intelectuala si careia autorul incearca sa-i ofere un raspuns – uneori poate indirect, alteori fragmentar, dar mereu cu intuitia percutanta a maretiei destinului ei – prin punerea in valoare a unor momente considerate decisive pentru istoria si constructia posesiei.
Parcursul analitic articulat cu finete, care strabate secventele majore ale istoriei juridice si filosofice, de la fundamentele greco-romane, prin inflexiunile Evului Mediu si mutatiile conceptuale ale modernitatii, ajunge in mod firesc la reflectiile si provocarile dreptului european actual. Un aspect de interes aici, mai ales in contextul noutatii sale in peisajul doctrinar autohton, il constituie si judecata asupra modului in care posesia este integrata in Proiectul pentru un cadru comun de referinta (DCFR), schita ambitioasa pentru o arhitectura comuna a dreptului civil european.
In cele din urma, privirea se intoarce catre dreptul national. Aici, in contact cu realitatea normativa autohtona, se propun unele raspunsuri la vechile intrebari asupra fiintei posesiei. Care ramane adevarata ei natura, poate fi ea inteleasa deplin in interiorul proprietatii sau, mai bine, existenta ei ar merita sa ramana decuplata, dar niciodata departe de proprietate?
Departe de a inchide definitiv un parcurs, speram ca aceste pagini deschid directii de meditatie pe care, cu seninatate, le incredintam acum cititorului...
Printre multiplele calitati ale acestei carti, cea mai importanta este aceea ca autorul si-a atins scopul foarte ambitios pe care si l-a propus: a reasezat posesia in arena disputei doctrinare, prin demonstrarea continuitatii sale ideatice. Fara aceasta abordare, obiectivul nu ar fi fost realizat; odata asumat acest obiectiv, cercetarea, desfasurata cu rigoare, a urmat un parcurs firesc: de la posesie ca stare de fapt catre dreptul de proprietate, iar nu invers. Desi poate ca nu avea in mod explicit intentia, Sebastian Botic a adus astfel o contributie semnificativa la o disputa metodologica in domeniul drepturilor reale principale. In unele cursuri si tratate, posesia ca stare de fapt este abordata dupa expunerea dreptului de proprietate, in timp ce, in altele, mai putin numeroase, se prefera ordinea istorica, plecand de la premisa ca posesia preceda dreptul de proprietate.
Autorul a inteles foarte bine ca dorinta de a avea lucruri, de a le tine doar pentru el, a aparut in inima omului cu mult inainte ca acesta sa elaboreze notiuni si concepte. De aceea, privilegierea juridicului, venit mai tarziu, pentru a imbraca a avea-ul in haina dreptului de proprietate, obtureaza perspectiva asupra evolutiilor oscilante ale reprezentarilor asupra faptelor si asupra croielilor diferite si a croitorilor diversi care au imbracat posesia in haine juridice. Pluralul este potrivit, deoarece sunt mai multe haine juridice ale posesiei: cele care alcatuiesc determinatiile multiple ale conceptului juridic de posesie ca stare de fapt si cele care exprima denotatiile dreptului de proprietate si ale celorlalte drepturi reale principale. Toate acestea sunt bine evidentiate in cartea care, acum, invita cititorul la un itinerariu fermecator in lumea ideilor.
Profunzimea demersului de cercetare este din ce in ce mai vizibila, pe masura ce cititorul se acomodeaza cu cele trei parti principale ale cartii, acolo unde se evidentiaza sistemele juridice timpurii, ideile filosofice care vor impregna in modernitate conceptul juridic de posesie, principalele optiuni legislative nationale in acest domeniu, fara a fi insa omise tendintele viitoare ce se desprind din Proiectul pentru un cadru comun de referinta, totul urmand a se incheia cu propria viziune a autorului asupra reglementarii posesiei in dreptul civil roman.
Validarea acestui efort stiintific in sperata dezbatere doctrinara care va urma si eventualele receptari legislative sunt incerte, dar meritele lui Sebastian Botic raman intacte, iar cartea sa constituie – prin profunzimea viziunii, subtilitatea si rigoarea gandirii juridice, fraza expresiva, cu nuante eseistice, curajul de a propune solutii indraznete si pastrarea indoielii rezonabile fata de acestea – unul dintre cele mai bune rezultate ale cercetarii doctorale din domeniul dreptului civil care, iata, vede acum lumina tiparului.
Din Prefata lucrarii – prof. univ. dr. Valeriu Stoica