Traducînd și tipărind Psaltirea în versuri, pentru folosul credincioșilor, Dosoftei spune că a urmărit «ca să poată hi mai mare-ndemnare cătră rugă»; el a pus-o în versuri «ca să poată trage hirea omului cătră cetitul ei», iar străduindu-se să o întocmească «cum am putut mai frumos», el a făcut operă literară.

Talentat scriitor de versuri și bun cunoscător al poeziei populare, Dosoftei și-a dezvoltat vocația sa poetică citind cărți din literatura română și a popoarelor ale căror limbi le știa; el a cunoscut, desigur, și unele traduceri străine în versuri ale Psaltirii. Dar, împerechind talentul său literar cu poezia populară a neamului nostru, Dosoftei «a tocmit» Psaltirea în versuri, adaptîndu-i uneori conținutul la situațiile reale din viața poporului nostru și îndreptîndu-i menirea spre slujirea năzuințelor înalte ale întregii suflări românești de redeșteptare spirituală, înnoire culturală și unitate națională. De aceea, departe de a fi o simplă traducere în versuri a unei cărți poetice ebraice, după un model străin, Psaltirea în versuri se înfățișează ca operă de creație literară originală. Fiind cea dintîi realizare de acest gen în istoria noastră, ea «constituie și actul de naștere a poeziei culte românești vrednică de acest nume».

Importanța Psaltirii în versuri nu trebuie însă limitată la valoarea ei literară. Destinația ei pentru a fi citită de întreaga «seminție românească», într-o vreme cînd limbile slavonă și greacă își disputau întîietatea pe tărîm cultural-bisericesc în țările noastre, iar românii trăiau încă despărțiți unii de alții, ajungînd aproape să nu mai grăiască «în toate țările într-un chip, încă neci într-o țară toți într-un chip», cum mărturisește, în mod exagerat desigur, Mitropolitul Simeon Ștefan, în predoslovia către cititori la Noul Testament (1648), își are fără îndoială marea ei semnificație istorică. Ideea de a sprijini afirmarea graiului românesc pe toate meleagurile locuite de români și de a sluji unitatea neamului prin unitatea limbii se vădește în toate cărțile tipărite de Dosoftei. Dar, mai mult decît oricare altă scriere religioasă, Psaltirea era cea mai indicată să slujească acestui scop, fiind cea mai căutată și mai citită carte a Sfintei Scripturi.

Înalt Prea Sfințitul IUSTIN MOISESCU

Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei