Moara cu noroc

Scriitorul, desi nu detinea o cultura vasta, a fost considerat de criticul George Calinescu un instrument excelent de observatie al mediului rural, oferind in nuvelele din popor si in studiile sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor, in functie de nivelul lor social, in cele mai mici detalii ale tinutei, portului popular, vorbirii si gesturilor. Slavici crede ca spiritualitatea omeneasca nu are nimic metafizic in sine, ca „omul e rezultatul organic al vietii sociale" si ca arta e o activitate umana rationalizabila, desi nu reductibila la ratiune.
Scriitorul se desparte hotarat de gandirea social-filosofica si artistica a epocii anterioare, de cliseele romantismului, fiind in multe privinte un precursor al ideilor literare de mai tarziu.
Opera lui Slavici este remarcabila; ea nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. Oamenii sunt darzi, lacomi, intreprinzatori, intriganti, cu parti bune si cu parti rele, asa cum trebuie sa fie o lume comuna. Daca ar fi avut mai multa capacitate de lucru, Slavici ar fi putut da o comedie umana a satului, dar ne-a tasat si una din cele mai autentice si mai profunde opere memorialistice.
Prin nuvelele si romanele sale, Slavici este, alaturi de ceilalti clasici, scriitorul care a avut o contributie decisiva la asezare literaturii noastre pe fagasul modernitatii, a fost un intemeletor al realismului nostru modern, asa incat va ramane un punct de reper nu numai pentru romanul social, ci si pentru cel psihologic.