"Puterea de fascinatie a stilului lui Rebreanu rezida in finetea si ineditul constructiei, in plasticitatea imaginii in stare sa comunice concret un timp si spatiu atat de abstract.
Drama, care zguduie din temelii viata satului Pripas, e declansata de spectrul permanent al saraciei materiale ca o teroare apocaliptica, adevarata obsesie a tanarului erou al romanului. Asemeni altui personaj al aceluiasi roman, si lui Ion "parintii nu i-au dat decat suflet dintr-insul".
Brutalizat de conditiile vitrege in care traieste, Ion, purtand in adancul sufletului o dragoste strivita, devine nesimtitor la tot ce se intampla in jurul sau.