Ziditoare, limpezi și binevenite sufletului sunt impresiile pe care le aduni din această carte! Deși cugetările Vlădicăi Nicolae sunt scrise familiar, curgător, zi după zi, fără niciun fel de geometrie dezbătută și prealabilă, ele descoperă progresiv minunatul sistem al filosofiei creștine, celei mai presus de orice comparație și de orice laudă pământească.

Cartea, pe fruntea căreia cutez a scrie aceste câteva cuvinte admirative, trebuie mai mult decât citită, fiindcă trebuie trăită. Vlădica Nicolae, evident un mare înțelept creștin, a scris aceste cugetări, nu pentru a deștepta discuții, controverse sau elogii, ci pentru a deștepta viață și cucernicie în inimile cititorilor. Coborâtor sufletesc din acea ramură a doctorilor Bisericii, care a înflorit și înflorește pentru noi floarea tămăduitoare a înțelepciunii, preasfințitul nostru autor caută și cucerește elogiul intim al sufletului și închinăciunea cucernică a inimii.

Filosofia creștină e cu totul practică, preocupată de bunătatea faptei și fericită de bunele recolte ale viei lui Iisus Hristos. Această filosofie poate să pornească și de la catedră și din Academie, dar își dă examenele în tăcerea chiliilor și înaintea sfintelor altare.