Apărute, fragmentar, în varii ediții, nu întotdeauna traduse din original și niciodată adunate la un loc, cele cinci sute de capete semnate de Sfântul Nicolae Velimirovici tratează despre cinci teme fundamentale ale creștinismului: despre dragoste și adevărata sa față, despre credință și esențialitatea păstrării neprihănite a predaniei ortodoxe, despre minuni și - paradoxal doar pentru cine are o certă înrudire cu orbirea sufletească - firescul, de fapt, al acestora, despre tineri și, în fine, despre Sfânta Biserică.

Esența gândirii teologice, așa cum o numeam mai sus, a Sfântului Nicolae are, printre nenumărate altele, și meritul racordării ei neobosite și revelatoare la realitățile imediate ale veacului atât de sângeros în care eruditul autor și-a desfășurat activitatea. Iar dacă veacul este sângeros și nebun, atrage neobosit atenția sfântul, aceasta se întâmplă din pricina înstrăinării sale de Hristos. Așa se explică și faptul că, parcurgând scrierile acestui veritabil Ioan Gură-de-Aur al secolului douăzeci, ne aflăm tot timpul - neîndurător pentru unii, dulce reconfortant pentru alții - în plin sistem de referință scripturistic. Singurul care poate da seamă, fără rest, despre chipul părelnic al acestei lumi.