Noi, oamenii, n-am fost creaţi să suferim. Nu. Nici să murim. Nici să ne întristăm.

Am fost creaţi să trăim veşnic, în comuniune între noi.

Şi totuşi, după cădere, acolo în grădina Edenului, toate s-au schimbat.

Şi, împreună cu cunoaşterea binelui şi răului, a venit şi moartea. Durerea. Problemele. Ca o urmare firească, nu ca pedeapsă.

Unii spun că Dumnezeu este rău.

„Altfel de ce ar îngădui ca noi să păţim diverse necazuri?”

Însă cei ce spun asta încă n-au conştientizat următoarele:

Ce mare dar este liberul arbitru.

Ce mare dar este libertatea.

Da. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea alegerii. Să alegem dacă vom rămâne în această stare sau dacă vrem să plecăm de lângă El.

Şi asta este iubirea. Expresia ei absolută.

Cuprins:

În loc de prolog

Noaptea din Joia Mare

Taina suferinţei

Omul se schimbă?

E spre binele tău

N-are nevoie de regretele tale

Aşa a vrut Dumnezeu

„Am venit să plâng cu voi”

Durerea conţine tăcere

Durerea te aduce la limite

Cine suferă mai mult?

Se putea şi mai rău

Totul va fi bine

Ne completăm în dureri

Nu doare doar pierderea unei persoane dragi

Dacă mori înainte de a muri…

Multe sunt tipurile de moarte

Etapele doliului

Păcatul mamei mele

Nu toate întristările sunt depresii

Psihologi, medicamente şi alte întâmplări

Ca şi când n-ar fi trecut nicio zi

Nu vreau să fii puternic

Şi dacă există copii?

Trece vreodată?

Tot ceea ce facem prima dată este greu

După patruzeci de zile

Regrete, regrete, regrete

Trăim în aceeaşi casă

Mi-e teamă ca nu cumva să fie uitat

De ce Hristos?

„Aşa cum ai stricat lucrurile…”

Cât poţi suporta

Ne vom regăsi

Durerea şi moartea ca biruinţă

Puterea se desăvârşeşte în slăbiciune

Oameni care în durerea lor îţi dau putere

Oameni care au ales calea îngustă

Învierea