Lectura volumului Meserii în marș funebru de Dosa Zoltan, în traducerea inspirată, ingenioasă a lui Ingrid Tomonicska, a stârnit o veritabilă furtună intelectuală în cutia mea craniană de dimensiuni relativ modeste. Versurile ba de un umor negru, ba ludice, ba pline de sarcasm, ba de o nostalgie dulce-amară m-au purtat cu gândul la tot felul de antecedente literare și fenomene culturale din toate epocile. Nu în ultimul rând și la Cimitirul vesel de la Săpânța cu inscripțiile lui funerare: vesele parcă în ciuda morții atotputernice. În fond, despre ce este vorba în stihurile jucăușe propuse de autor?

Despre moarte și atitudinea omului, a acestei ființe atât de fragile și perisabile, față de moarte? Despre evocarea unor existențe trecătoare, de-o clipită, în infinitul temporal al Universului? Sau despre creionarea unor tipuri umane cu bunele și relele lor?

George Volceanov