Mateiu I. Caragiale este unul dintre marii scriitori romani care au evoluat foarte putin din punct de vedere interior. A stiut acest lucru si, la 50 de ani, putin inainte de moarte, era mandru de lipsa lui de evolutie, multumit ca a redevenit, dupa 30 de ani de experienta, acelasi ca la 20 de ani. Arta scriitorului a evoluat insa atat in intensitate, cat si ca extensiune, largind si simplificand totodata mijloacele prin care isi obiectiva mitologia personala. Chiar si pe acest plan, evolutia lui a cunoscut mutatii spectaculoase. El a imbogatit sau a concentrat un registru stilistic, pe care il manuia mai stangaci in primele sale incercari literare. De aceea, in pofida numeroaselor influente suferite, creatia lui Mateiu este una dintre cele mai organice din literatura noastra, dintre acelea care usureaza sarcina exegetului, neobligandu-l sa apeleze la prea multe artificii critice pentru a reconstitui in unitatea si unicitatea ei.