Este evidentă înclinaţia poetei către redesenarea, de care vorbeam mai sus, a existenţei, un gen de cosmogonie la care participă în dublă ipostază, atât de arhitect (subiectiv, întrucât lumea există prin voinţa autorului ei), cât şi de critic, observator al construcţiei şi dătător de sens (obiectiv). De aceea, lexicul poetic este fixat într-o abundenţă de termeni din lumea infinită a cosmosului (luna, mai ales, planete, comete, atomi, meteoriţi, oceane etc.), este rece, dar nu distant, induce obscuritate, dar nu şi lipsa viziunii, este favorabil spectrului liniştirii de sine, al reculegerii. Am putea vorbi chiar de o tentaţie a romantismului, acela al proiecţiilor şi idealurilor, o poezie puternic meditativă şi cu un implicit filon de tristeţe, dar care nu împiedică depăşirea paradoxului existenţial, pe o cale sau alta.

Liviu APETROAIE

Aşa cum ne invită la Sfiala infinitului, prin acest volum de poezie, Liliana Bădărău ne aşază şi la cumpăna prin care ne aplecă dinspre lumea trăită la întâmplare către cea idealizată prin vers. Căci artistul rupe existentul, îl aruncă istoriei şi aduce un zâmbet care se va sui pe o statuie şi, cândva, în istorie, va da seamă de un fel de a fi, al nostru, al tuturor.

Horia ZILIERU

Creaţia literară a Lilianei Bădărău, cel mai relevant şi valoros produs al acestui festival (Paşii profetului, n.n.), mă onorează. Scrierile domniei sale sunt pline de neprevăzut, surprind prin coerenţa discursului poetic şi frumuseţea metaforei. Pe această cale mulţumesc revistei OLTART pentru găzduirea creaţiilor sale literare, iar scriitorului Liliana Bădărău îi doresc îmbelşugare sufletească pe căile întortocheate ale literaturii.

Gheorghe VIDICAN