În arhipelagul Şantar, dincolo de Kolîma şi de Sahalin, unde taigaua se întinde nemărginită şi busolele nu mai arată nordul, câţiva soldaţi ai Armatei sovietice pleacă în căutarea unui evadat din lagăr. Trebuie să-l aducă viu, aşa e ordinul mai-marelui de la Partid. Drumul nu e deloc uşor: taigaua ţine cu fugarul, popasurile sunt rare şi înaintarea plină de piedici. Rând pe rând, soldaţii abandonează vânătoarea de oameni; doar unul, năucit de oboseală şi hipnotizat de pradă, se încăpăţânează să meargă mai departe. Nici el nu-şi explică de ce – mai ales că, de-acum, ştie cine e cu adevărat fugarul şi bănuieşte că, alături de el, va ajunge să-şi învingă marile spaime de până atunci.