Figură excepţională a literaturii absurdului, Samuel Beckett excelează în egală măsură în arta romanului, în dramaturgie şi în nuvelistică. El pune în scenă, în cele mai diverse forme, tragedia gândirii care îşi pierde statutul de inteligenţă ordonatoare într-un univers ce alunecă iremediabil în iraţional. Povestirile şi nuvelele reunite în acest volum oferă o perspectivă panoramică asupra evoluţiei scriiturii sale, de la proza cu puternice influenţe joyceene din prima perioadă de creaţie, încărcată de erudiţie şi intertextualism, la cea autoreferenţială şi minimalistă din ultima perioadă. Respingând categoric elementele tradiţionale legate de intrigă, personaje şi decor, textele lui Beckett creează o lume golită de semnificaţii, a spaţiilor claustrofobe şi a pustietăţilor întunecoase, populată de mizantropi cinici şi angoasaţi, vagabonzi cu trupuri şubrede şi solitari apatici care se străduiesc fără speranţă să exprime inexprimabilul şi să găsească un rost existenţei lipsite de finalitate. Această viziune sumbră asupra vieţii este ilustrată prin limbajul esenţializat la maximum cu o subtilitate care face din Beckett unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX.