Scris în limba engleză și presărat cu multe detalii autobiografice, Vis cu femei frumoase și nu prea se supune într-o oarecare măsură canoane romanești legat de intrigă, personaje și decor, deschizând vasta galerie de antieroi beckettieni cu o figură memorabilă – Belacqua, eternul crai . Limbajul, caracteristic prozei cu puternice influențe joyceene, este încărcat de erudiție și intertextualism, de invenții lexicale, dar și de jocuri de cuvinte sclipitoare, de o poeticitate cuceritoare și de o umor negru care atenuează viziunea sumbră a scriitorului asupra existenței. Tragedia lipsei de sens, a incoerenței și confuziei generale ce guvernează existența umană și prezentă în roman ca o muzică de fond obsesivă, găsindu-și expresia în ingenioasele experimente stilistice.