Documentele din acest volum oferă informaţii despre practicile masonice incompatibile cu creştinismul (jurământul uciderii sau al răzbunării, folosirea de simboluri păgâne în ritualuri, care amintesc mai mult de ereziile şi cultele gnostice combătute de Biserică în Antichitatea creştină), caracterul subversiv şi implicarea în revoluţiile anticreştine dintre secolele XVIII şi XX. Studiul introductiv va prezenta dovezi, detalii mai puţin ştiute de „neiniţiaţi” sau nesocotite de creştinii masoni, citate şi parafraze din marile scrieri ale francmasoneriei, care fie completează decizia Sfântului Sinod, fie aduc argumente noi în favoarea ideii că cel care se consideră creştin nu trebuie să facă parte din astfel de societăţi ezoterice.

„Biserica osândeşte francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă. Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine.” Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 785/1937.