„Filosofia pentru copii face apel la trei forme generice de gândire: gândire critică, creativă şi grijulie (caring), fiecare dintre ele fiind ghidată de o idee fundamentală: gândirea critică este preocupată de adevăr; gândirea creativă, de căutarea sensului, artistul, de exemplu, fiind mai puțin preocupat de a spune adevărul decât de a da sens operei sale; gândirea grijulie este atentă la valorile pe care le pune în joc comunitatea de cercetare: colaborare, ajutor reciproc, ascultare, compasiune, empatie etc. Atunci când aceste trei forme de gândire sunt prezente în comunitate, pot lua naştere judecăţi rezonabile preocupate, în aceeaşi măsură, de adevăr, sens şi valori.”

Copiii care "bajbaie" sunt copiii care cauta, incercand sa ghiceasca, de exemplu, unde s-a dus mingea lor, mergand in diferite directii, intorcandu-se, luand-o iar de la inceput; pana cand se opresc din "bajbaialt" si trec la alta abordare, construind ipoteze si facand incercari din ce in ce mai logice. Nici in comunitatea de cercetare ei nu se vor indrepta de la inceput spre cea mai rationala solutie posibila, ci vor "bajbai" pana vor ajunge sa gandeasca in termeni de metoda. Caracteristic unei comunitati de cercetare este faptul ca nici profesorul, nici elevii nu stiu prea bine cum va iesi investigatia, dar ambele parti sunt dispuse sa urmeze cercetarea oriunde va duce.