Un soț care vrea să divorțeze pentru a fi cu dragostea vieții lui. O rivală mai tânără. Un fost amant șantajat. Sau chiar bătrânul placid care-și aranjează la nesfârșit colecția de nasturi. Când scena de familie devine scenă a crimei, oricine poate fi bănuit.

„— Căsnicie fericită? Ce în-seamnă fericire, domnul meu? O nălucă… Trăiau împreună normal.

Tot unanim și cel mai ener-vant: cu excepția lipsei de mobil (pe moment, căci există și rațiuni subterane care ni se dezvăluie mai târziu) al unora dintre persoanele implicate, fiecare putea fi desemnat drept autor. Asasinatul nu presupusese nici forță deosebită, nici o armă a crimei deosebită, nici circumstanțe deosebite. Regizate sau nu, condițiile fuseseră la fel de favorabile pentru fiecare dintre suspecți.“