Nopti albe pentru Minerva

Tâlharii pun stăpânire pe un oraș. Sursa răului este necunoscută și panica îi cuprinde rapid pe toți locuitorii care nu se pot lupta cu inamicul. Fiecare devine suspect și fiecare ascunde o poveste ce poate fi periculoasă pentru ceilalți.

Cine se află în spatele atacurilor?

Oamenii reacționează imprevizibil în situații de criză, adevărul și minciuna se confundă, o comunitate mică poate fi plină de surprize. Minerva Tutovan va încerca să descurce ițele și să-i identifice pe adevărații tâlhari.

„Așa stând lucrurile, mă voi mulțumi să spun că în P. soarele de ora zece este adorabil. Usucă lacrimile de pe obrajii proaspeți ai hortensiilor și trandafirilor, pe cerul tot atât de albastru ca o ceramică olandeză, acoperișurile roșii și argintii se profilează superb, lămâița, scorușele și sângele‑voinicului îmbălsămează grădina școlii, iar pe islazul din apropiere pasc niște vaci formidabile, toate fruntașe. Pe umerii lui D.D. Teodorescu poposesc porumbei, fluturi albi flirtează, dând târcoale nasului de bronz; în fața frizeriei lui Tarzan, trotuarul abia stropit strălucește, înăuntru canarii cântă. Despre o asemenea dimineață este vorba și acum. A doua dimineață pe care o petrec în P., după o noapte nedormită. N‑a plecat bine Grațiela Duma și m‑a vizitat Olimpia Dragu, apoi Lia Georgescu. Mă voi ocupa însă mai târziu de ele. Vreau să dau o fugă până la Procuratură, apoi voi trece pe la uzină.“