„Bazat pe cercetare de arhivă şi etnografică, volumul aduce la lumină episoade mai puţin cunoscute din istoria acestui cartier, începând cu negocierile dintre arhitecţi, arheologi şi guvernul comunist despre valoarea de patrimoniu a zonei şi până la transformarea lui mai recentă într‑un brand turistic, sub numele de «centru istoric». Dar cartea nu este doar o monografie a unui loc. Este şi o încercare de a înţelege mai bine cum au reflectat schimbările urbane diverse schimbări sociale şi de atitudine; care istorii au contat şi care au fost uitate; care viziuni estetice şi urbane au prevalat şi care au dispărut; ce grupuri sociale şi profesionale au reuşit să îşi impună valorile şi în ce condiţii. Cu alte cuvinte, ce naraţiuni, obiecte, forme estetice şi stiluri de viaţă devin valorificate ca patrimoniu – şi care dintre ele sunt marginalizate, abandonate, distruse.” (Emanuela Grama)

„Grama îi provoacă pe cititori să înţeleagă jocurile complexe pe care elitele diferitelor regimuri politice le-au practicat cu clădirile, ruinele istorice şi infrastructura cartierului, a cărui compoziţie socială şi etnică s-a schimbat dramatic după al Doilea Război Mondial.” (Irina Livezeanu, University of Pittsburgh)

„În această etnografie istorică minunat prezentată, Centrul Vechi al Bucureştiului prinde viaţă.” (Doug Rogers, Yale University)