Deschis în 1983 şi activ mult după emigrarea ei în Republica Federală Germania în 1987, dosarul de supraveghere al Hertei Müller dezvăluie informaţii impresionante despre tacticile, metodele şi tehnologiile folosite de Securitate. Volumul de faţă oferă o analiză aprofundată a acestui dosar şi a altora corelate, în care sursele fie o spionau pe Herta Müller, fie îi erau prieteni, aşadar supuse automat supravegherii. Aria acoperită de autoare este vastă: de la felul în care textele de început ale Hertei Müller au atras atenţia Securităţii până la examinarea comparativă a diferenţelor dintre ediţiile româneşti şi cele vest-germane ale povestirilor din Niederungen, de la poveştile de dosar ale celor care au spionat-o până la rolul traducerii ori al traducerii greşite în transcrierile Securităţii şi multe altele. Desecretizate la mai bine de două decenii după 1989, aceste dosare pun în lumină faţete necunoscute ale temutei instituţii comuniste pe care Valentina Glajar le recuperează, oferindu-i cititorului o formă de rescriere a vieţii într-un mod reparator.

„Materialul dintr-un dosar al Securităţii, interpretat cu sensibilitate, aşa cum este aici, ne oferă o înţelegere unică a supravegherii, acest instrument de bază al opresiunii în societăţile comuniste.”
Katherine Verdery, Slavic Review (2024)

„Volumul de faţă este atât o relatare captivantă despre supraveghere, cât şi un model de realizare a unei analize accesibile şi pătrunzătoare pe baza materialelor din arhivele poliţiei secrete. Glajar transformă un vast dosar de consemnări scrise obscur – fără să se mulţumească să le ia ca atare – într-o lectură uşor de înţeles şi interesantă pentru cititor, oferind astfel un studiu care va atrage atenţia dincolo de comunitatea academică interesată de Müller.”
Jenny Watson, Oxford German Studies (2024)

„Această carte are toate caracteristicile unui thriller sau ale unui roman poliţist. Citind-o, ai impresia că te afli în mijlocul unui film despre poliţia secretă, precum Vieţile altora (2006) al lui Florian Henckel von Donnersmarck. Dar cartea lui Glajar se bazează pe o realitate mult prea amară. Citind această carte, cu analiza şi descrierea detaliată a diverselor tipuri de supraveghere, eşti pus uneori într-o poziţie ce seamănă stânjenitor de mult cu cea a unui agent al poliţiei secrete.”
Stephen Brockmann, Monatshefte (2024)