„Povestea Bucovinei”, dacă e să preluăm titlul însemnărilor lui Filip Țopa (manuscris recuperat în Glasul Bucovinei), este istoria unei/unor colonizări. Âinut de margine, mozaic etnic hibridat cultural, de energie poliglotă, provincia detrunchiată, trecută printr-un șir de anexări, „civilizări”, emigrări, deznaționalizări, își prelungește martirajul etnic. Schizofrenia bucovineană, cu alaiul ei de dureri, frustrări, neîmpliniri, culminând cu prigonirea limbii române și recidivele crizei identitare (prin doctrina moldovenismului, întreținând un fals binom lingvistic) nu și-a găsit încă rezolvarea, în pofida retoricii politicianiste. Cele două emisfere comunică oare, spărgând „granița indiferenței”? Sau, într-o țară dilematică, vădind moliciuni diplomatice (ca să nu supărăm vecini trufași), ne mulțumim, cum spunea Maria Toacă, bătăioasa gazetăriță de la Cernăuți, cu „moara de vorbe”?

Adrian Dinu RACHIERU

„Sociolog ca pregătire universitară, cu o erudiție organic asimilată, cunoscător, ca puțini alții, al fenomenului literar românesc, având ca nucleu receptiv criteriul estetic, Adrian Dinu Rachieru, spirit echilibrat și obiectiv, cu un discurs public de o rară urbanitate, nu s-a lăsat niciodată sedus de extremismele diverselor mode și ideologii.”

Theodor CODREANU

Un scris ales și un remarcabil simț al detaliului, dar și al sintezei, întregește, pentru cine îi parcurge textele, profilul acesta al unui intelectual preocupat mai mult de echilibrul clasic și de respirația valorilor decât de amestecul în agitația, sterilă adesea, ce caracterizează viața noastră literară și publicistică.

Radu VOINESCU