Con-vietuirea cu Eminescu

Eminescu, nu spunem o noutate, trebuie aşezat în realitatea concretă a unui timp. Ca publicist angajat cu fervoare în epoca sa, prin articolele sale de atitudine, el îşi defineşte terestritatea. Citită, desigur, în codul epocii. Ca poet nefericit, cu o viaţă scurtă, însingurată, măcinată de boală, cu iubiri abstracte şi aspiraţia spre universal, el a devenit ceea ce este şi ceea ce contemporanii săi nu bănuiau, poate; deşi, reamintim, Iacob Negruzzi folosise, primul, formula, în petiţiunea adresată Camerei, cerând sprijin financiar pentru „nenorocitul” poet naţional.