Mulți mă întreabă: „Cum te simți acum, că Starețul tău, Calinic al Edéssei, lângă care ai trăit și ai făcut ascultare atâția ani în mitropolie, este sfânt și-i auzi la biserică troparul și-i săruți icoana?”. Iar eu le răspund: „Sfântul Calinic a fost, pentru mine, un mare dar al lui Dumnezeu și, în același timp, canonizarea lui a fost ceva firesc pentru Biserică”, de vreme ce el a fost un episcop următor al Sfinților Apostoli nu doar în virtutea succesiunii apostolice, ci și a vieții apostolice.
Sfințenia lui este adeverită de smerenia, pocăința adâncă, blândețea și dragostea lui, din faptul că avea cuget ortodox, ethos bisericesc, îi iubea pe Sfinții Părinți și viața ascetică isihastă. Săvârșea minuni încă din timpul vieții, fapt pe care, din smerenie, îl tăinuia, iar acum are sfinte moaște.
Starețul meu a fost un om lin ca o adiere de vânt. De aceea și este o stea luminoasă a Bisericii cerești. Un sfânt.
Mitropolitul Ierótheos al Nafpáktosului

Această carte este o mărturie minunată că sfințenia e cu putință și în zilele noastre, nu doar la monahi sau în Sfântul Munte, așa cum s-ar crede, ci și în linia de foc a Bisericii, la păstorii ei. Întărindu-ne în credință prin pilda vieții Sfântului Calinic al Edéssei, să-i urmăm și noi îndemnul: Dumnezeul cel preaînalt S-a făcut om smerit, a venit ca să ne curățească, să ne înalțe, să ne sfințească, să ne îndumnezeiască. Să-I deschidem… Să-I deschidem inimile!

Cantitate SFANTUL CALINIC AL EDESSEI, UN OM AL LUI DUMNEZEU