Necunoscutul ieromonah al Sfintei Mănăstiri „Agathon” a ajuns cunoscut în toată lumea, chiar dacă nu a avut nicio campanie de publicitate care să-l promoveze și niciun grup de admiratori care să-l socotească sfânt, ba dimpotrivă. S-a aflat în mijlocul unor oameni care s-au îndoit de sfințenia sa, l-au batjocorit și au desconsiderat minunea descoperirii sfintelor sale moaște. Dar puterea tainică a harului dumnezeiesc, ce se răspândea dintr-însul, a acoperit întunericul și uneltirile necinstirii, iar adierea Duhului Sfânt a adus pacea după furtună, prin pecetluirea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei ce a pus capăt valurilor zbuciumate ale înjosirilor.

Sfântul Visarion era înzestrat cu virtutea iertării și, la rândul său, nu supăra pe nimeni. Îi ierta mereu pe aceia care se purtau cu necuviință față de el și îl mâhneau. La răutatea omenească răspundea cu înțelegere. Nu se mânia. Era dulce ca mierea și împăciuitor. Socotea că începutul oricărei vrăjmășii între oameni începe de la neatenția gurii. Ne amintea proverbul care zice că „limba nu are oase, dar rupe oasele”. Ne mai spunea: „Fiecare suflet are tainele lui și are nevoie de o abordare personală. Nu încercați să rezolvați problemele dificile prin discuții contradictorii, ci în chipul arătat de legea lui Dumnezeu, adică prin răbdare, rugăciune și simplitate“.„Smeritul Părinte Visarion era în întregime dragoste. Faptele iubirii lui însă le acoperea, le ținea păzite, le ascundea. Nu făcea caz de ele, nu le propovăduia, nu aștepta recunoștință, mulțumire, îndatorare, cinstire, faimă. Era în chip autentic smerit și astfel era acoperit. Nu era smerit la arătare, smerit în vorbă, fățarnic și evlavios de formă. Era un om deschis, curat, cinstit, întotdeauna sincer și autentic. Era ceea ce era!

Toate mărturiile oamenilor care l-au cunoscut îl înfățișează ca pe un slujitor dăruit al lui Dumnezeu. Virtutea nestricată a trăirii sale curate i-a dat și darul nestricăciunii trupești, așa cum a fost aflat după cincisprezece ani de la îngroparea lui. Arătarea moaștelor sale nestricate dă mărturie despre viața lui tainică și plină de virtute, propovăduind în chipul cel mai grăitor că Dumnezeu binecuvântează numai și numai dragostea și smerenia, criteriile de căpătâi ale duhovniciei ortodoxe.“ Părintele Moise Aghioritul