Cezar Ivănescu este un mare poet pentru că are curajul de a se pune împotriva modelor, de a încerca imposibilul: ieșirea din nombrilismul poeziei moderniste nu prin ironie, intertextualitate, parodie, ci exact prin mijloace opuse acestor soluții postmoderniste: prin spiritualizarea artei poeziei, prin purificarea ei de tot ceea ce o poate macula; în fine, prin regresiunea către preistoria ei.