Sarea din pusta

Pe Ildiko ȘERBAN am cunoscut-o cu prilejul concursului de volume pentru un eventual debut Costache Conachi. Cum alegerea câștigătorilor s-a făcut pe baza unor texte semnate cu un motto, numele autorilor fiind secret, am cunoscut-o pe laureată abia la Tecuci, urbea poetului înaintaș, într-o fermecătoare toamnă.

E bine că poeta nu s-a grăbit să debuteze, dar și mai bine este că scrierile ei, sever decantate, ajung acum la public, atât poezia cât și proza, publicată deja în reviste. Ildiko Șerban are priză la literatură și aptitudini spre a evolua printr-o ucenicie trudnică și dureroasă. Învăț scrijelindu-mi venele – spune poeta. Textele sunt o asumare cugetată îndelung, decisă după dezbateri interioare profunde, prin îmblânzirea leilor din cușca toracelui.

Poezia scrisă de Ildiko Șerban nu este una comodă, înflorită și eventual cantabilă, ci una cucerită cu asceză și cumul de disperări biruite. Dar știm că orice carte este un triumf asupra bolii, împotriva maladiei lumii, care poartă mereu alte nume. Ildiko Șerban învinge sărbătorește în primul rând propriile îndoieli și iese în lume. Îi doresc mult succes.

Horia GÂRBEA